Gand alb

Vad cercuri de lumina salbatic ancorate in univers
si paginile vorbesc cu timpul invesmantat de sarbatoare;
imaginea panoramica e inca incarcata de zambet,
zapada pare un intins imperiu a tot stapanitor…
Natura e ca o coperta de carte invaluita de mister,
iar umbrele tremura undeva pe o alee uitata de soare.
Lungi si neincheiate sunt povestile lor avand aura unui mit,
incuiat de atata vreme in subconstient,
ca o fantasma nocturna nascuta din frunze si petale.
Ierarhic stau frunzele pe aceeasi tulpina,
dupa rangul lor, insufletind peisajul reintregit
din valurile inspumate luand ceea ce le ofera plutire
sau intaietate in lumea oligarhica a iubirii pamantene…
Noi
suntem aici caci oamenii au incetat sa mai ucida vise;
naivitatea le-a sedat simturile cu serul adevarului.
Acum nimic nu ne va mai zadarnici zborul
si vom atinge norii cu parfum de ploaie.
Voi gusta fiecare picatura dulce aflata pe buzele tale
si vom inota in infinte mari de roua argintata
zadarnicind ivirea soarelui pe bolta incremenita de tacere
ascultand primul gand romantic, sau prima evadare
din lumea copacilor goi.
(Poezie de dragoste de Pirvan Andrei-Alexandru)

Delir

Poezie de dragoste de ana blandiana

purtam fiecare o dragoste-n noi,
dar eu pentru tine si tu...pentru alta.
si focul ne mistuie crunt, pe-amandoi.
eu ard pentru tine, tu arzi... pentru alta.
astept un cuvant, astepti un cuvant,
dar eu de la tine si tu de la alta,
si chipul ti-l vad in somn delirand,
dar tu, in visare, o vezi tot pe alta...
si ce ne ramane atunci de facut,
cand soarta nu stie decat sa dezbine?
de ce nu ti-e mila? traim doar iubind.
desi tu pe alta,eu totusi...pe tine! )))))

De ce-ai plecat?!

E vară iarăşi, ca atunci,
Parcă nimic nu s-a schimbat,
Cu soare, multe flori pe lunci,
Doar tu lipseşti.
-De ce-ai plecat?

Alături trebuia să-mi stai,
Ca să n-aştept să mai revi,
Frumoase clipe să-mi redai
Pe înserat.
-De ce nu vi?

Aş vrea iar paşii să îţi simt,
Să sper că încă mă iubeşti,
Căci fără tine nu-mi alint
Sufletul gol.
-Pe unde eşti?

Privesc cu ochi miraţi spre cer,
Totul îmi pare ciudat,
Eşti pentru mine-ntr-un mister
De nepătruns.
-Chiar m-ai uitat?

S-accept uitarea-ţi îmi e greu,
Să uit şi eu nu aş putea,
Pot doar să mă întreb mereu
Fără răspuns:
-E vina mea?

Din mintea mea nu poţi scăpa,
Te voi păstra necontenit,
Dar la-ntrebări cine-mi va da
Un vag răspuns:
-Cum s-a sfârşit?

Şi înc-o vară fără tine
Prin faţa mea s-a perindat,
Mă voi trezi atunci când vine
O alta, dar...
-De ce-ai plecat?!
(de HANUS NICOLAE)

DUCU Bertzi

Noapte buna!

Lacrimi...

REGRETE

Am atatea regrete, mii de regrete…
Regret faptul…
Ca nu ti-am atins mana sa te cuprind in bratele mele,
…cand aveai nevoie de mangaierea mea…
Ca nu am fost acolo cand aveai nevoie de mine
Ca am plans cand trebuia sa rad…
… si am plecat cand trebuia sa raman
Regret faptul…
Ca ti-am sarutat buzele de nepermis de putine ori
Ti-am mangaiat trupul in treacat ca adierea unui vant
Si n-am ramas alaturi de tine pana-n zori.
Regret faptul…
Ca am cautat ajutor unde era neputinta
Am cautat iubire unde era nepasare
Am cautat fericire unde era suferinta
Regret ca am tacut cand trebuia sa vorbesc
Si am vorbit cand trebuia sa tac.
Regret faptul…
Ca am ratacit pe drumuri neintelese
Ca m-am lasat iubita cand eu puteam iubi
Ca am visat o viata ce o puteam trai.

Poezie de Sisestean Carmen

Iubirea si Prietenia